Viaţa cotidiană extrem de agitată şi încărcată ne face să devenim stresaţi. Acest lucru ne va afecta chiar şi pielea. Nu numai că tensiunea din viaţa de zi cu zi face pielea să devină mai sensibilă şi reactivă, favorizând apariţia ridurilor şi a acneei, însă persoanele stresate, au tendinţa de a dezvolta obiceiuri nesănătoase de îngrijire şi alimentaţie.

      Din fericire, cu ajutorul medicului dermatolog şi aplicând unele tehnici de gestionare a stresului, vom putea menţine cât mai mult timp pielea tânără şi frumoasă pe care ne-o dorim. Atunci când ne confruntăm cu stresul este eliberat cortizolul, un hormon steroid produs de glanda suprarenală, care are un rol esenţial în menţinerea mai multor funcţii ale organismului. În cantităţi prea mari, însă, acest hormon al stresului poate cauza somn cu probleme, acumularea de grăsime, îngrăşarea sau uscarea pielii, apariţia ridurilor sau a acneei etc. “Atunci când o persoană este stresată, nivelul hormonului de stres al organismului – cortisol – creşte. În primă fază acest lucru determină o creştere a producţiei de sebum, ceea ce poate favoriza apariţia unui ten gras, a acneei sau a altor probleme legate de piele. Să nu uităm nici că sub influenţa stresului suntem predispuşi la a adopta obiceiuri nocive, care afectează pielea, cum ar fi scărpinatul sau stoarcerea coşurilor, care pot duce la formarea de cicatrici permanente”. Un alt efect al stresului: apariţia prematură a ridurilor Apariţia prematură a ridurilor este un alt efect negativ asociat cu nivelul ridicat de stres. Odată eliberat, cortizolul declanşează o creştere a zahărului din sânge, ceea ce duce la apariţia unui proces numit glicare, care deteriorează colagenul şi elastina, două proteine cu rol esenţial în menţinerea pielii netedă şi hidratată.

Impactul stresului asupra sănătăţii pielii
Stresul are consecinţe nefaste asupra sănătăţii întregului organism, pielea fiind unul din primele organe afectate. Când stresul este important sau durează mult timp pot să apară afecţiuni noi ale pielii sau poate avea loc exacerbarea celor preexistente.
Corpul nostru trebuie privit ca un tot unitar, existând o stânsă legătură între organe, afectarea unuia ducând la boli ale celorlalte. Cu atât mai mult există o strânsă dependenţă între sistemul nostru nervos şi piele, deoarece în viaţa intrauterină se formează din aceeaşi foiţă embrionară.

Cum acționează stresul asupra pielii noastre?
Atunci când sistemul nostru nervos este afectat de stres, în corp se eliberează un hormon de la nivelul glandei suprarenale – cortizol –, care, în cantităţi mari, duce la îngrăşarea sau uscarea excesivă a pielii.
Cortizolul diminuează producerea de acid hialuronic la nivelul pielii – cu rol în hidratare şi menţinerii pielii netede – ducând astfel la compromiterea funcţiei de barieră sau de hidratare a pielii. Pielea devine astfel mai permeabilă, mai mulţi agenţi iritanţi, alergeni, germeni pot pătrunde şi provoca daune sau pot agrava afecţiunile preexistente.
Sub acţiunea stresului creşte nivelul zahărului în sânge, ceea ce duce la un proces numit glicare, care deteriorează colagenul şi elastina din piele, ducând la apariţia ridurilor premature.

Stresul duce la activarea celulelor imunologice din piele, iar acest fenomen duce la apariţia bolilor autoimune sau la scăderea imunităţii mediată celular cu creşterea riscului de infecţii predominant virale.
Creşterea sensibilităţii şi reactivităţii cutanate este o altă consecință a stresului. Pot fi astfel agravate afecţiuni precum psoriazisul, dermatita atopică, dermatita seboreică, acneea, rozacea, urticaria, hiperhidroza sau este favorizată producerea de infecţii bacteriene sau cu herpesvirus, eczeme, vitiligo, căderea părului (alopecii), distrofii unghiale.

Care sunt afecțiunile care pot fi agravate sau declanșate de stres?
Afecţiunile agravate sau declanşate de stres sunt:

   - psoriazisul;
   - dermatita atopică;
   - dermatita seboreică;
   - acneea;
   - rozaceea;
   - urticaria;
   - prurigo cronic;
   - herpesul;
   - zona zoster;
   - vitiligo;
   - alpoecia areată (pelada);
   - hipehidroza.

Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică, caracterizată prin leziuni eritemato-scuamoase, bine delimitate, localizate pe scalp, genunchi, coate, palme, tălpi. Stresul este cel care declanşează primul episod de boală la aproape jumătate din pacienţi şi e responsabil de episoadele recurente la 80% din pacienţi. Persoanele cu nivel ridicat de stres pot avea leziuni mai extinse la nivelul pielii, precum şi afectare importantă a articulaţiilor şi a altor organe.

Dermatita atopică apare de obicei în copilărie la persoane predispuse genetic la atopie. La nivelul pielii, se manifestă prin uscăciune şi prin leziuni de tip eczemă, intens pruriginoase. Evenimente stresante au precedat apariţia leziunilor la mai mult de 70% dintre pacienţi. De asemenea, pe fond de stres şi anxietate, simptomele precum mâncărimea sunt mai neplăcute, disconfortul este mai mare şi duce la mai multe zgârieturi şi iritaţii apărute în urma scărpinatului.

Dermatita seboreică se manifestă prin eritem şi scuame la nivelul feţei, scalpului şi presternal la adulţi, iar la nou-născuţi şi sugari poate apărea şi la nivelul pliurilor. Afecţiunea are o evoluţie în puseuri. Există o strânsă legătură între perioadele stresante şi reapariţia sau agravarea leziunilor de dermatită seboreică.
Cu referire la relația dintre stres și acnee, prin creşterea nivelului hormonului de stres – cortizolul apare o creştere a secreţiei de sebum, ceea ce duce la apariţia unui ten gras şi la accentuarea acneei. De asemenea, sub influenţa stresului, pacienţii adoptă obiceiuri nocive (stoarcerea coşurilor) care pot duce la apariţia cicatricilor permanente, precum şi obiceiuri alimentare nesănătoase – mâncarea de tip fast-food, consumul de dulce concentrat (ciocolată) – care accentuează seboreea şi leziunile de acnee, întreţinându-se astfel un cerc vicios.

Rozaceea este şi ea agravată de stres, pielea devenind mai roşie şi eritemul mai persistent. Alimentaţia neadecvată contribuie şi ea la accentuarea simptomelor.

Urticaria este o erupţie cutanată caracterizată prin papule şi plăci eritemato-edematoase, intens pruriginoase, declanşată de alimentație, medicamente, dar şi de situaţiile stresante (urticaria colinergică). Există şi episoade recurente şi atunci vorbim despre urticaria cronică intermitentă. Stresul poate exacerba urticaria preexistentă. Tensiunea crescută, oboseala pot fi factori primari. Dificultăţile legate de exprimarea furiei, necesitatea aprobării celorlalţi sunt de asemenea frecvente. Acestea se pot asocia cu depresie si anxietate, iar severitatea pruritului creşte odată cu severitatea afecţiunii. Tulburarea de panică se asociază frecvent cu urticaria.

Prurigo cronic este caracterizat prin leziuni de tip papulo-vezicule, însoţite adesea de prurit atroce, localizate frecvent la nivelul membrelor inferioare, dar se poate extinde şi în alte regiuni. Este frecvent exacerbat de stres şi se asociază de multe ori cu stările de anxietate sau depresie, necesitând medicamente de tip anxiolitice, antidepresive şi colaborarea cu medicul psihiatru.

Herpesul se prezintă sub forma unui buchet de vezicule localizate pe buze, nas, pleoape, mai rar pe trunchi sau membre. Herpesul genital afectează mucoasa genitală. Virusul herpetic persistă în stare latentă în ganglionii nervilor corespunzători teritoriului afectat. Există dovezi tot mai mari că stresul are rol în infecţia herpetică recurentă. Într-un studiu, 67% din stările induse experimental au dus la reactivarea leziunilor de herpes simplex.

Zona zoster este determinată de virusul varicelo-zosterian, prima infecţie fiind varicela. Ea se caracterizează printr-o erupţie de buchete de vezicule, dispuse in bandă pe un traiect nervos, cel mai frecvent intercostal, dar şi pe faţă, scalp, membre. Erupţia este precedată şi însoţită de durere intensă. Stresul psihologic poate scădea răspunsul imun celular ducând la reactivarea virusului din ganglionii nervilor afectaţi şi apare astfel zona zoster. Această scădere a imunităţii mediată celular este responsabilă şi de alte infecţii virale.

Vitiligo este o afecțiune caracterizată prin apariţia de plăci depigmentate și este asociată cu o afectare psiho-socială importantă, mai mult decât orice altă afecţiune a pielii. Se asociază cu alte afecţiuni autoimune, cel mai frecvent cu tiroidita autoimună. Se pare că frecvent, debutul bolii este declanşat de evenimente de viaţă semnificativ stresante.

Alpoecia areată (pelada) se manifestă prin apariţia unor zone rotunjite, localizate frecvent la nivelul scalpului, dar posibil în orice zonă păroasă a corpului, la nivelul cărora firele de păr sunt total dispărute. Stresul emoţional acut poate precipita alopecia areată. Această afecţiune se asociază în mai mult de jumătate din cazuri cu diagnostice psihiatrice precum depresia şi anxietatea. Bolile autoimune sunt frecvente la pacienţii cu acest diagnostic.

Hiperhidroza (transpiraţia excesivă) este cauzată de stimuli emoţionali. Pacienţii pot prezenta stări de tensiune, frică şi furie, fobie socială şi de evitare, cu consecinţe devastatoare la locul de muncă şi în cadrul unor activităţi sociale.

În afară de efectele directe ale stresului asupra pielii, există şi efecte indirecte: în perioadele de solicitare emoţională intensă fie neglijăm îngrijirea pielii, fie ea devine obiectul unui interes exagerat, manifestat prin scărpinat, escoriat, frecat sau alte manevre traumatizante.

Ceea ce simţim poate influenţa felul în care arată pielea, fiind valabilă şi conexiunea inversă – felul în care arată pielea ne poate influenţa încrederea în sine şi dispoziţia. Această legătură a fost confirmată prin studii care au arătat o frecvenţă mai mare a afecţiunilor implicând pielea la persoanele care relatau un nivel mai ridicat al stresului, anxietăţii sau depresiei.


 

by Maria Alexandra